iarăși dimineața

într-adevăr,

cum ar fi să te trezești

într-o nouă zi

și să realizezi că toată treaba

cu mântuirea

e mult mai veche decât ai crezut

atunci când ea ți-a ieșit în cale

pentru prima oară?

 

bănuiam că asta era întrebarea

ce-i trecea prin minte

în vreme ce se plimba prin fața mea

ținând în mâini o carte cu scoarțe galbene,

iar eu mă făceam că-i aud gândurile

și o urmăream cu privirea umedă,

 

ca un câine răscolit

de amintirea sângelui

 

ca un bărbat înfiorat

de ultima crimă săvârșită

oglindită într-un vitraliu

răsturnat

presimțind sfârșitul violenței

și nașterea unor proaspete minunății

 

precum în dimineața asta

când soarele răsare la

 

5: 16

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

3 comentarii

  1. florin

     /  August 15, 2012

    e buna

    Răspunde
  2. asemeni unui vers din Fr O’hara

    (ti-l spun la intoarcere …)

    gind bun

    Răspunde
  3. anamariadeleanu

     /  August 30, 2012

    .. m-am răzgîndit– îl aleg pe Le Roi Jones cu
    ”dimineață: de scara de lemn din privirea doamnei mele se sparge o lacrimă
    [trad mea… ]
    (mai bine lăsam originalul, am o fază de sudamericanism suficient de actual(izat) și de minunat, ca lectură și nu numai….)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: