iarăși dimineața

într-adevăr,

cum ar fi să te trezești

într-o nouă zi

și să realizezi că toată treaba

cu mântuirea

e mult mai veche decât ai crezut

atunci când ea ți-a ieșit în cale

pentru prima oară?

 

bănuiam că asta era întrebarea

ce-i trecea prin minte

în vreme ce se plimba prin fața mea

ținând în mâini o carte cu scoarțe galbene,

iar eu mă făceam că-i aud gândurile

și o urmăream cu privirea umedă,

 

ca un câine răscolit

de amintirea sângelui

 

ca un bărbat înfiorat

de ultima crimă săvârșită

oglindită într-un vitraliu

răsturnat

presimțind sfârșitul violenței

și nașterea unor proaspete minunății

 

precum în dimineața asta

când soarele răsare la

 

5: 16

Anunțuri
Articol anterior
Articol următor
Lasă un comentariu

3 comentarii

  1. florin

     /  August 15, 2012

    e buna

    Răspunde
  2. asemeni unui vers din Fr O’hara

    (ti-l spun la intoarcere …)

    gind bun

    Răspunde
  3. anamariadeleanu

     /  August 30, 2012

    .. m-am răzgîndit– îl aleg pe Le Roi Jones cu
    ”dimineață: de scara de lemn din privirea doamnei mele se sparge o lacrimă
    [trad mea… ]
    (mai bine lăsam originalul, am o fază de sudamericanism suficient de actual(izat) și de minunat, ca lectură și nu numai….)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: