mergeam spre casele noastre

în seara aceea era frig și umezeala

ne zgâria oasele, iar noi

mergeam încurcați unul lângă celălalt și

dacă-mi aduc bine aminte

era pentru prima oară când eram

singuri.

 

ascultă, ai zis tu și te-ai oprit zgribulită

lângă pieptul meu.

ascultă, ai repetat

pe când ceața vâscoasă ne învăluia

ne intra în nas

ne îngheța buzele și limbile

ne mărturisea.

 

stăteam lipiți înfrigurați de zidul rece și

eu, fără să-mi dau seama,

ți-am strâns umerii ușor,

dar acum nu știu cine dintre noi doi

avea mai multă nevoie

să fie protejat.

 

am privit în urma noastră, ascultând

pașii care se auzeau tropăind de ceva vreme

care nu se opreau,

dar nici nu se grăbeau,

tot veneau

eterni

împrejmuiau

ca un ritm înspăimântător

 

din lumea cealaltă și din ceață

nimeni nu apărea,

deși tu strigai la urmăritorul nevăzut

să se arate,

nimeni nu apărea,

arată-ți fața, lașule, arată-te

sau lasă-ne în pace…

 

m-ai prins de mână și

ți-ai înfipt unghiile în palma mea,

iar eu, din sumedenia de sfârșituri

care ne amenințau,

l-am ales pe cel mai însemnat și

te-am sărutat.

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. Andi

     /  Iulie 11, 2012

    Amețitor…sexi, sexi, sexi.

    Răspunde
  2. Mai vrem poezie:) Mai te rugăm:)))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: