De Făurar

Mi-am amintit de iernile de acum câţiva ani; era parcă altfel, cum este şi normal. Apoi că luna trecută, la o beţie, mă întrebam, împreună cu un prieten, care este cea mai bună carte a lui Dostoievski? Demonii, am conchis amândoi. Posedaţii. Viaţa marelui păcătos. Despre Stavroghin, acel Faust morbid, damnat pentru vecie, acel Hamlet bolnav, însingurat şi neputincios, cum îl definea Ion Ianoşi. Am privi pe fereastră ninsoarea şi m-am bucurat de împotmolirea universală. Gândul mi-a sărit la un alt rus, Mikhail Vrubel, figură tragică, care a pictat şi el demoni, pani, zâne şi alte minunate bazaconii până ce a luat-o razna. Cea mai cunoscută pictură a lui este reprodusă mai jos.

“Unde va merge cel ce va fugi de la faţa lui Dumnezeu?” se întreabă Augustin. Mă întreb şi eu. Am să închei nu cu vreo poezie satanică, cum se-aşteaptă lumea, de-a lui Baudelaire, Poe sau alt romantic înfrigurat de gheţurile veşnice, ci cu unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii, Rainer Maria Rilke. Să ne cultivăm grădinile în pace şi lumină!

Mult îngerul meu l-am ţinut cu sila,

şi-n braţele mele sărăcise tare,

el se făcu mic iar eu m-am făcut mare,

şi deodată eu am fost mila

şi el doar o rugă tremurătoare.

 

Atunci cerurile lui înapoi i le-am dat –

el îmi lăsă ce-i preajmă, din preajmă dispărând,

el învăţă plutirea, eu viaţa-am învăţat,

şi ne recunoscurăm din nou, încet şi blând…

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

20 comentarii

  1. Andi Bob

     /  Februarie 7, 2012

    Rilkuiești, păcătosule?! Țara arde și tu piepteni demoni… la un pahar de vin!🙂

    Răspunde
  2. Flavia

     /  Februarie 7, 2012

    e un baietel ce aduce a inger nu e nici un devil pe acolo…of, imaginatie!
    sau ma rog, vin, mult vin fara veritas.

    Răspunde
  3. Veritas, veritas…

    Răspunde
  4. Andi Bob

     /  Februarie 7, 2012

    Va veni o vreme când Poeții vor conduce Cetatea…🙂

    Răspunde
  5. dr. Moga

     /  Februarie 7, 2012

    sau de TBC.

    Răspunde
  6. relu

     /  Februarie 7, 2012

    aveti grija cu ciroza e o boala nevazuta

    Răspunde
  7. manouche

     /  Februarie 7, 2012

    foarte frumos scris numai ca e greu gradinaritul…

    Răspunde
  8. manouche

     /  Februarie 7, 2012

    nu conteaza CE. daca ai PASIUNE rabdarea e o placere, munca e ca o muzica…

    Răspunde
  9. manouche

     /  Februarie 8, 2012

    munca e muzica d-voastra d’le Cairo? Cat de frumoasa trebui sa fie aceasta dimineata cand va reintoarceti la Pasiune.

    Răspunde
  10. relutzu

     /  Februarie 9, 2012

    Să ne cultivăm grădinile în pace şi lumină!

    dar dar acum e iarna…aveti semintele pregatite?

    Răspunde
  11. un om

     /  Februarie 9, 2012

    Incercati altceva!…inseamna ca nu sunteti facut pentru gradini!…cind nu ‘o sa va incalece lenea’ sa stiti ca atunci ati descoperit PASIUNEA.
    RENUNTATI DE ACUMA, NU PIERDETI TIMPUL, CAUTATI CEVA DE CARE LENEA O SA FUGA URLIND!

    Răspunde
    • Aşa e, trebuie să avem tot timpul o procupare, să ne punem mintea şi trupul la contribuţie. Şi în creştinism şi în filosofiile orientale, orice activitate îndeplinită cu pasiune e egală cu fericirea.

      Răspunde
  12. relutzu

     /  Februarie 9, 2012

    imi place asta….’sa fuga lenea urland’…asa e. am sa fac si eu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: