Ceva nebunii

Am găsit în Sărbătoare nebunilor de Ráth-Végh István nişte scrânteli din Anglia sec. al XVIII-lea care se potrivesc de minune cu specificul blogului de faţă. Spicuim: Adam-Club, cu condiţia ca respectivii să aibă prenumele de Adam. King-Club, la fel. George-Club, cu adunarea generală ţinută de Sfântul Gheorghe, iar membrii săi nu puteau să jure pe Dumnezeu sau pe Jupiter (By Jove!), ci „Pe Sfântul Gheorghe!”, Clubul Locuitorilor Aceleiaşi Străzi, fără explicaţii sau Hum-Drum Club, unde gentlemenii onorabili îşi petreceau timpul în tăcere, dedându-se la nişte activităţi merituoase: fumatul pipei şi băutul. Personal, am rămas încântat de Everlasting Club, unde cei o sută de membrii făceau rotaţie între ei, pentru ca mereu cineva să fie prezent la sediul clubului, o societate deschisă oricui trecea pe acolo, unde stăpânul („steward”) nu murea niciodată, neputând părăsi fotoliul până când altcineva se prezenta să-l schimbe. Chiar şi în timpul incendiului din 1666, stewardul de serviciu a rămas neclintit în fotoliu, bând liniştit şi fumându-şi pipa, respectându-şi obligaţiile, aşteptând schimbul. Onorabil, domnule. „În 1700, cu prilejul sărbătoririi începutului de secol, clubul şi-a îmsumat realizările. De la înfiinţare se consumaseră 50000 kilograme de tutun, 30000 de butoaie de bere, 200 de butoaie brandy, 1000 de „hogshead” (o capacitate ce corespunde la 228 litri) vin roşu, 1000 de căpăţâni de mistreţ şi nenumărate pachete de cărţi de joc. Despre cărţile citite nu se pomenea nimic”. „Dopul de şampanie pocneşte cu zgomot, şampania se revarsă peste feţele şi trupurile tuturor şi mulţimea izbucneşte în zbierete nemaiauzite, în urale agonizante.”

Oh England, my Lionheart! (cum cânta Kate Bush prin ’78, glorie ei…)

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

3 comentarii

  1. Fain post! De zâmbit și cu ceafa! Big hug

    P.S. Am venit să îți ofer o leapșă tare simpatică, ”Lecții de viață”. Presupune să scrii un post despre cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat până acum. Aș fi onorată dacă ai prelua-o (e o ocazie foarte specială pentru mine). Sunt sigură că povestea ta va fi un amestec savant de poezie, imagine, nostalgie, umor, autoironie și căldură. Și un pic de malițiozitate moldovineascâ, oleacă…sau două.🙂
    Mulțumesc, nopate bună…

    Răspunde
  2. Sigur, Ludmila, mâine postez ceva, o preiau cu bucurie şi căldură, deşi, experienţa mea nu poate acoperi toate întrebările. of, of…

    Răspunde
  3. :))))
    Noapte bună, Ruslan…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: