Women Love Its Aroma

„Ca abatele Faria în abatele Faria

printre reîncarnaţii generaţiilor optime

avem oricum o viaţă înainte şi multe înapoi

ceilalţi ne privesc printre degete

ne spală pe ochii lor lungi se uită la noi

ne aflăm undeva nu ştim unde

într-un ţinut de stări fosforecente

părul tău asudat îmi întunecă faţa  Patul a putrezit

dar tu mai croşetează-mă şi mai întinde-mi mâna

să ne îmbrăţişăm cât mai e timp

ei ne spală pe ochi ne şterg de săpun ne acoperă cu iederă

neagră

ne îngroapă unul în altul ca pe abatele Faria în abatele Faria” (1944)

     Poeme regăsite din volumul Partea cealaltă. Oare la cine se referă Gellu Naum? m-am întrebat de multe ori. Să fie vorba de acel personaj fictiv celebru, închis într-o celulă neagră a teribilului Château d’If, care îl îndeamnă şi îl învaţă pe naivul Edmont Dantès, dezvăluindu-i în final locaţia unei fabuloase comori? Sau să fie celălalt personaj, Abbé Faria, real de data asta, care s-a făcut cunoscut la Paris prin 1810 prin şedinţele sale de hipnoză şi de magnetism? Născut în Goa, Insulele portugheze, José Custódio de Faria, indian creştin, apare în urma mai faimosului Franz Mesmer, descoperitorul magnetismului animal, preia ideile lui şi i le dezvoltă, ajungând la sugestia prin hipnoză sau „somnambulism lucid”, cum o numeşte chiar el. Mai târziu va fi calomniat, dispreţuit şi denigrat, retrăgându-se într-un pension de domnişoare, ca preot însărcinat cu distribuirea pomenilor. Moare în urma unui atac de apoplexie, mormântul lui rămânând necunoscut. A lăsat în urmă o singură carte, ceva influenţă şi câţiva adepţi rătăciţi. Alexandre Dumas cunoştea, desigur, povestea adevărată a abatelui Faria şi s-a gândit să-i facă, poate, un pic de dreptate. Nu ştiu. Amândoi aveau sânge amestecat, la urma urmelor. Intră în scenă Gellu Naum şi bine face.

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. anamariadeleanu

     /  Decembrie 20, 2011

    … care spune:
    si nu mă port ca un tiran,
    eu nu prea sînt, din fire, crud
    deci aş putea fi de acord –
    dar dînsul, după cîte-aud,
    venind dinspre nord,
    se duce catre Polul Sud
    si-acolo e un ger cumplit

    restul am uitat
    imi amintesc doar ca nu m-am marita

    am cautat pe blog un loc…’liber’

    multumesc
    si mai revin ‘pe lumina’ din cind in cind, de-mi este’ngaduit

    \

    Răspunde
  2. Grozav, din nord vine fericirea, în zăpadă se încheie rotirea, toate cele bune. Mulţumesc.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: