Edelweiss

Edelweiss scria pe sticla de bere

trunchi al răului în colţul ochiului

trupele alpine distrugeau în cadenţă

necruţătoare floare de colţ prin fum

doi poeţi îşi aruncau injurii

se terfeleau în R.

 

Edelweiss Europa în flăcări

o năvălire străvezie potolea

zbuciumul istoriei defuncte

alţii erau salvaţi şi măsuraţi

în sala celor căzuţi

ca-ntr-o dioramă barbară.

 

Edelweiss cântec aprig

îmi căutam amintirile

în vila părăsită de pe colină

gesturile celorlalţi pomeneau

de trecerea orelor

cînd cerul s-a luminat de ploaie

 

înaintea zorilor

eu te priveam mereu

Family pictures

4-sc

Părinţii mei în nişte zile mai fericite. Astăzi… Nu ştiu de ce mi-am adus aminte de-o poezie de Robert Creeley, pe care am găsit-o recent într-o antologie de lirică americană.

Nici un lucru nu preţuieşte

mai puţin sau mai mult decât altul.

 

dar soarele

dar soarele –

 

sau apa

dar umezeala –

 

Ce adevăr anume

îi face pe oameni atât de nefericiţi?

 

Viaţa nu poate fi trăită

dincolo de iertare.

 

Stema Mihai Viteazul

 

…toată țara Moldovei l-a întâmpinat pe Mihai cu multă bucurie, că cetatea Suceava i s-a închinat, că s-a arătat atât de darnic și blând poporului încât aceștia l-au numit „tată”. (Lupta pentru unitate națională a Țărilor Române. 1590-1630. Documente externe, București, 1981, p.222.) 

 

Vânătoare de corbi

Labiș, bine, Moartea căprioarei, foarte bine, dar Aurel Dumitrașcu…

Aurel Dumitrașcu

Când am fost prima dată

la vânătoare

corbii s-au rugat pe țeava puștii

corbii au plâns

când am fost a doua oară

la vânătoare

corbii au surâs

și în carne mi s-au ascuns

 

a treia oară

nu am mai fost

o femeie furase pădurea.

 

Două poezii

din „Noul Orfeu”, de blândul Yvan Goll, credincios cuvântului-inimă, înțelept nins de uimire. (În traducerea lui Petre Stoica.)

Yvan Goll

Melodia zăpezii

O sălbatecă zăpadă multicoloră zăpadă a sufletului meu zăpadă

Un viscol de stele sfărîmate

Și trandafiri de cristal

 

Auziți voi melodia zăpezii din văile iernii

Jocul celor șapte culori

A topitului curcubeu

Care deasupra nenăscutelor viori

Cântă în lemnul sunător al copacilor?

 

Trandafiri de zăpadă pălesc în fața durerii

Însăși pasărea zăpezii tace

 

Ai patru ochi

Ai patru ochi eu nu mai am nici unul

Tu îmi bați la poarta frunții, vrăjitoareo,

Și visele tale țâșnesc în față

 

Ai patru mâini eu nu am nici una

Brațele tale sunt armele mele, cavalero,

Căci sunt neputincios în fața oamenilor

 

Tu ai șapte inimi, regino,

Ele sunt toate vâlvătăi

Și-mi făuresc coroana

*

(chiar dacă ne înconjurăm

cu aceleași cuvinte

sporind amăgirea)

 

totul trebuie să devină uimire.

e necesar

pentru supraviețuire

ieșirea din captivitatea umedă

a fricii

ce nu doarme niciodată

e pretutindeni

oricât ai încerca…

această nevolnicie a mea

de-a fi

de-a recunoaște

că totul trebuie să se arate

Unchiul Vania

Uncle Vanya

Scena finală din „Unchiul Vania” de Cehov:

(Teleghin intră în vârful degetelor, se așază

lângă ușă și își acordează încet chitara.)

VOINIȚKI (Soniei, trecând cu mâna prin părul ei):

Copila mea, cât îmi este de greu! O, dacă ai ști cât îmi este de greu!

SONIA:

N-ai ce face, trebuie să trăiești!

(Pauză)

Noi, unchiule Vania, vom trăi. Vom trăi un șir lung-lung de zile, nopți lungi; vom îndura răbdători chinurile pe care ni le va pregăti soarta; vom munci pentru alții și acum, și la bătrânețe, fără odihnă, iar când ne va veni ceasul, vom muri umili, și dincolo vom mărturisi că am fost chinuiți, că am plâns, că ne este sufletul amar, și lui Dumnezeu i se va face milă de noi, unchiule, dragule unchi, vom cunoaște o viață senină, minunată, frumoasă, ne vom bucura, iar necazurile de acum le vom privi cu înduioșare, zâmbind – și ne vom odihni. Eu cred, unchiule, cred fierbinte, cu patimă…

(Se așază în genunchi în fața lui și-și pune

capul pe mâinile lui; cu voce obosită.)

Ne vom odihni!

(Teleghin cântă încet la chitară.)

Ne vom odihni! Vom auzi îngerii, vom vedea tot cerul cu diamante, vom vedea cum tot răul de pe pământ, toate necazurile noastre se vor topi în bunătatea care va umple întreaga lume și viața noastră va deveni pașnică, tandră, dulce, ca o mângâiere. Eu cred, cred…

(Își șterge cu batista ochii.)

Sărmanule unchi, sărmanule unchiul Vania, plângi…

(Printre lacrimi.)

În viața ta, nu ai avut bucurii, însă așteaptă, unchiule Vania, așteaptă… Ne vom odihni…

(Îl îmbrățișează.)

Ne vom odihni!

(Paznicul ciocănește.

Teleghin cântă; Maria Vasilievna scrie ceva pe

marginea unei broșuri; Marina croșetează un ciorap.)

Ne vom odihni!

CORTINA SE LASĂ ÎNCET”

Numai rușii pot să-ți sfâșie sufletul în felul acesta, minunat și îngrozitor. Ai, ai, ai…

Come back, Jimmy Dean

Dean and Marcus

În timp ce se încheiau filmările pentru „Uriașul”, în septembrie 1955, James Dean a primit cadou de la Liz Taylor un motan siamez pe nume Marcus. Peste o săptămână s-a repezit cu Porche-ul său spre Salinas, unde trebuia să concureze într-o cursă de mașini. N-a mai ajuns în viață și mitul a început să se contureze.

O legendă spune că el a supraviețuit accidentului său în mod miraculos. Nu el, ci un tânăr care făcea autostop ar fi fost omorât. James Dean este însă desfigurat, de nerecunoscut, inconștient poate: este închis într-un azil de nebuni sau într-un spital. În fiecare săptămână mii de scrisori sunt adresate unui James Dean în viață. Trăiește, unde? Într-o No man’s land între viață și moarte, pe care sufletului modern îi place s-o situeze în azilele de nebuni și în clinici, dar care poate să nu fie localizată. … James Dean este printre noi, invizibil și prezent. (…) De aceea, cu prilejul reprezentării „Uriașului”, o tânără spectatoare strigă: „Revino Jimmy, eu te iubesc, te așteptăm”.  (Edgar Morin, Starurile)

P.S. De Marcus a avut grijă în continuare tot Liz Taylor.

Laurence Olivier și Vivien Leigh:

Leigh and Olivier

But one day early in spring I heard a maid complaining. I think we must just have finished lunch; I know we were sitting at the table in the small winter-garden of a porch at Durham Cottage and that it was daylight. It came like a bolt from the blue, like a drop of water, I almost thought my ears had deceived me: “I don’t love you anymore.”

I must have looked as stricken as I felt, for she went on, “There’s no one else or anything like that, I mean I still love you but in a different way, sort of, well, like a brother.”; she actually used those words. I felt as if I had been told that I had been condemned to death… Some while later a close friend said that I should have kicked her out, or upped and outed myself; that I should never have endured in silence such humiliation apparently for the sake of appearances. The fact was I couldn’t move; it would be some time before I could entirely take in, grasp it, or wholly believe it. My recent knighthood, bestowed just before I set out for Australia, was sacred to me too; I just could not bring myself to offer people such crude disillusionment. I could only keep it bottled up in myself and, as Vivien had suggested, carry on as if nothing had happened. -Laurence Olivier

Chestia asta m-a terminat, pur și simplu. Nu știu de ce; dar, bănuiesc.

may my heart always be open to little

e e cummings

may my heart always be open to little
birds who are the secrets of living
whatever they sing is better than to know
and if men should not hear them men are old

may my mind stroll about hungry
and fearless and thirsty and supple
and even if it’s sunday may i be wrong
for whenever men are right they are not young

and may myself do nothing usefully
and love yourself so more than truly
there’s never been quite such a fool who could fail
pulling all the sky over him with one smile (e. e. cummings)


  • Eram ferice, liric, leneş, prost,
    Bătut de-o veselie fără rost:
    Semn rău mi-am zis şi-am izbucnit în râs...

  • Câteva categorii:

  • Bloguri, Bloggeri si Cititori
  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Join 20 other followers

  • decembrie 2014
    Lu Ma Mi Jo Vi Du
    « Mar    
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.